Povestea ingerasilor

Povestea ingerasilor

O fetiţă mică-mică

A-ntrebat pe-a ei bunică:

- Buni, ştii cumva de este

Despre îngeri o poveste?

Oo, şi ce poveşti mai ştiu

Care-n muulte cărţi se scriu

Zice ea cu glas duios

Şi cu chipul luminos

Spune-mi-o cea mai frumoasă

Uite-o carte- mare groasă

 Este plină cu poveşti

Din minunile cereşti

Sus în Cer era o dată

Un pustiu întins de vată

Dumnezeu – Tatăl stătea

Că-i prea singur se gândea

Într-o clipă! Ca-n poveşti

Nouă cete îngereşti

Repede le-a aşezat

Peste cerul lumint

Le-a dat glas dulce duios

Chipul mândru şi frumos

Şi aripi de nor uşoare

Luminoase ca să zboare

A făcut soare şi stele

Lună, flori şi păsărele

Şi-o mulţime de copii

S-o păzească îngerii