Omul de zapada
Ţanţoş stă-n ogradăParcă-i o minune
Omul de zăpadă
Cu ochi de cărbune.
Dintr-un morcov, nasul
Cuşma, o tigaie
Şi-n jur la tot pasul
Mare hărmălaie.
Omul de zăpadă
Parcă se gândeşte:
Când o să mă vadă
Soarele, păleşte!
Soarele molcomul
Îi zâmbi oleacă
Şi pe dată omul
Se făcu băltoacă.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu